SINDROMUL DE APNEE IN SOMN SI AFECTIUNILE CARDIOVASCULARE

Sindromul de Apnee in Somn (SAS) reprezinta o afectiune care se caracterizeaza prin asocierea unor semne si simptome ( somnolenta diurna, sforait, pauze respiratorii nocturne, obezitate, cefalee matinala, reducerea vigilentei, HTA, poliurie nocturna, somn neodihnitor, impotenta) si un index de apnei/hipopnei mai mare de 10 pe ora de somn.

Diagnosticul presupune o inregistrare poligrafica/polisomnografica in laboratorul de polisomnografie si analiza traseelor, in cazul pacientilor suspectati de a avea boala pe baza semnelor clinice.

Depistarea afectiunii implica o cooperare pluridisciplinara, aducandu-si aportul medici pneumologi, diabetologi, cardiologi, otorinolaringologi, neurologi, endocrinologi, urologi si nu in ultimul rand medicii de familie care au, dealtfel, primul contact cu pacientul.

In timpul somnului pacientii prezinta apnei (opriri ale respiratiei mai mari de 10 secunde) si hipopnei (reduceri ale fluxului respirator mai mari de 10 secunde) care conduc la scaderea oxigenului in sangele arterial. Ca o reactie de aparare pacientul se trezeste sau se microtrezeste (trezire mai mica de 15 secunde), uneori fara sa perceapa microtrezirea, dar somnul se fragmenteaza si se superficializeaza (creste durata somnului lent lejer si scade durata somnului lent profund si paradoxal ). Consecintele sunt o proasta oxigenare a creierului, cordului , altor organe, afectarea functiilor cognitive (memorie, concentrare), somnolenta diurna si scaderea randamentului si performantelor la locul de munca.

Exista o stransa asociere intre Sindromul de Apnee in Somn si patologia cardio-vasculara.

Pacientii cu SAS prezinta in cursul noptii oscilatii ale parametrilor hemodinamici: frecventa cardiaca, debit cardiac, presiune arteriala. Exista o hiperactivitate simpatica (ca raspuns la hipoxemie si la alte modificari), dovedita prin cresterea catecolaminelor la pacientii cu SAS, care determina tahicardie si cresterea presiunii arteriale.

SAS reprezinta un factor de risc pentru aparitia tulburarilor de ritm cardiac (extrasistole, fibrilatie atriala, tahicardie ventriculara, etc), tulburarilor de conducere (bloc atrioventricular) si a mortii subite. Bradicardia severa, cu risc de bradiaritmie, se intalneste la 10% din pacientii cu SAS. Acesti pacienti au un SAS foarte sever cu desaturari foarte importante.

Studiile efectuate au aratat ca exista o asociere certa intre severitatea SAS si hipertensiunea arteriala.

Hipertensiunea arteriala se intalneste la 60% din pacientii cu SAS, iar 30% din pacientii hipertensivi au SAS. Dealtfel, un pacient pe al carui Holter de tensiune nu se inregistreaza scaderea nivelului presiunii arteriale in cursul noptii, poate fi suspectat de SAS.

Pacientii cu SAS prezinta o sensibilitate cardiovasculara crescuta la stimularea simpatica datorita modificarilor raspunsului la nivel endotelial, acestia prezinta deasemenea o diminuare a vasodilatatiei NO dependente. La pacientii cu SAS exista un dezechilibru intre factorii vasoconstrictori si vasodilatatori, ceea ce ar contribui la aparitia hipertensiunii arteriale . Pacientii apneici prezinta si o scadere a tonusului parasimpatic.

Tratamentul SAS reprezentat de presiunea pozitiva continua (CPAP) si-a dovedit eficienta si in controlul hipertensiunii arteriale la pacientii cu SAS.

Exista deasemea asocieri intre SAS si insuficienta coronariana (angina pectorala, infarct de miocard), miocardul fiind expus la un aport insuficient de oxigen in cursul noptii la pacientii cu SAS.

Sindromul de Apnee in Somn se poate intalni si la pacientii care prezinta insuficienta cardiaca si poate agrava evolutia bolii. Aici trebuie facuta deosebirea intre pacientii care prezinta insuficienta cardiaca si SAS central sau respiratie Cheyne-Stokes si pacientii care prezinta insuficienta cardiaca si SAS obstructiv (SASO), deoarece tratamentul cu presiune pozitiva continua si-a dovedit pe deplin eficienta la ultimii, bineinteles asociat tratamentului medicamentos adecvat al insuficientei cardiace, pe cand in cazul pacientilor cu SAS central parerile sunt impartite, existand studii in derulare.

Pacientii cu SAS prezinta un risc crescut pentru accidente vasculare cerebrale , evenimentele nocturne (apneile) putand conduce la scaderi rapide ale debitului cardiac si tulburari ischemice cerebrale. Peste 60% din pacientii cu accidente vasculare cerebrale asociaza SASO.

Studiile efectuate, avand ca obiectiv asocierea intre SAS si hipertensiunea arteriala pulmonara, au aratat ca pacientii care asociaza SAS si obezitate- hipoventilatie alveolara sau tulburari ventilatorii de tip obstructiv (ex : BPOC) prezentand hipoxemie si hipercapnie crescute, pot dezvolta hipertensiune pulmonara. Problema ramane in continuare de dezbatut in studii ulterioare.

In concluzie, Sindromul de Apnee in Somn reprezinta o patologie frecventa atingand aproximativ 5% din populatia adulta, dar, din pacate, aceasta afectiune ramane in majoritatea cazurilor nediagnosticata. Tratamentul de referinta in Sindromul de Apnee in Somn de tip Obstructiv este reprezentat de ventilatia nazala cu presiunea pozitiva continua (CPAP). Depistarea si tratarea bolii are o importanta deosebita, deoarece previne consecintele legate de somnolenta diurna si consecintele pe plan cardiovascular, scazand morbiditatea si mortalitatea cardiovasculara.